Giusseppe Verdi "La Traviata"

Descriere

LA TRAVIATA

Opera este bazată pe romanul Dama cu camelii de Alexander Dumas, publicat în 1848. Giuseppe Verdi a văzut versiunea scenică la teatrul Vaudeville, în timpul şederii sale la Paris în 1851-1852, şi a cerut colaboratorului său Francesco Maria Piave să scrie un scenariu. Piave a schimbat drastic povestea. În timp ce Dumas discută problemele sociale actuale în romanul său, Verdi si Piave aleg o abordare psihologică, şi se concentrează pe povestea de dragoste dintre trei personaje.

Figura centrală a romanului, Margherite Gautier - Violetta Valéry în opera - este o curtezană. Cei doi autori ilustrează cele mai presante probleme sociale din era lor prin intermediul tragedie ei, şi formulează critici dure faţă de indiferenţa crudă a societăţii. Deşi Violetta are caracteristici nobile, societatea o forțează spre un stil de viață iresponsabil, frivol, și auto-distructiv. Acest stil de viaţă duce la un rezultat tragic.

Premiera operei La Traviata a avut loc în 6 martie 1853 la teatrul Venețian Teatro Fenice, dar a eșuat mizerabil. "Premiera din seara trecută a fost un eșec. E vina mea sau a soliștilor? Timpul va decide. " – își notase Verdi după spectacol. Verdi a revizuit opera, şi a avut mare succes în 6 mai 1854, la teatrul San Benedetto.

În Cluj opera a avut premiera în 6 aprilie 1861 sub conducerea directorului Follinus, cu titlul Femeia pierdută, tradus de Lajos Nádaskay. De atunci Traviata este un titlu permanent în repertoriul Operei Maghiare.

Subiectul operei

Actul I.
Musafirii se adună în casa Violettei, și se bucură aparent de serată. Doamna bolnavă își caută alintarea durerilor. Alfred, prezentat pentru prima dată curtezanei, se îndrăgostește profund de aceasta. Violetta e mișcată de afecţiunea sinceră a tânărului, dar nu poate crede în dragostea adevărata. Cu toate acestea, ea îi acordă o şansă: dacă camellia se ofilește, cei doi vor avea un motiv să îndeplinească din nou.

Actul II.
Partea I-a.
Violetta renunta la felul ei vechi de viaţă. Ea pleacă ce Alfred de la Paris şi se îndreaptă spre provincie, pentru a trăii dedicați unul altuia, pentru a încerca să îmbunătățească sănătatea ei, și ca să înceapă o viață nouă. Violetta, deși nu recunoaște, începe să creadă în puterea iubirii adevărate. Dar soarta ei este nemiloasă, iar trecutul ei o bântuie. Bătrânul Germont, tatăl lui Alfred apare în casa lor, și cere fiului său să se întoarcă acasă. Violetta este nevoită să renunțe la dragostea ei, altfel familia lui ar fii rușinată, iar sora lui nu s-ar putea căsători. Violetta, cu inima frântă, promite imposibilul: renunță la Alfred, şi pune fericirea familiei lui pe primul loc.

Partea a II-a.
Musafirii obișnuiți se adună în casa Florei, unde Violetta este însoţită de patronul ei vechi. Alfred încearcă să trateze situaţia incomodă cu calm. Tensiunea din aer însă creşte, şi va exploda în curând. Cele două suflete torturate se izbesc cu o intensitate pasionala .Alfred îşi pierde cumpătul şi o supără pe Violetta în faţa tuturor oaspeţilor. Scena scandaloasă se sfârșește când bătrânul Germont îşi face apariţia, și își ceartă fiul pentru comportamentul lui grosolan. Alfred îşi dă seama că a fost nedrept prea târziu, nu există iertare pentru fapta sa.

Actul III.
Violetta e pe moarte. Prietenii ei au părăsit-o, averea ei s-a risipit, și ea este nevoită să confrunte finalul inevitabil, singură. Deşi Alfred se întoarce, şi Germont se grăbește sa o declare fiica lui, totul este în zadar. Nimic nu poate aduce înapoi vitalitatea Violettaei. Femeia suferindă moare în braţele lui Alfred.